Învață copiii o limbă străină mai repede decât adulții?

Contrar credinței comune, copiii nu pot învăța limbi străine într-un timp mai scurt comparativ cu elevii mai în vârstă.

Este doar un mit ce a luat naștere din faptul că majoritatea oamenilor compară copiii din familii imigrante cu părinții lor, fără a ține seama de faptul că acești copii experimentează un nivel ridicat de expunere la o limbă străină și primesc educație formală în această a doua limbă.

În zilele noastre, majoritatea academicienilor sunt de acord că elevii în vârstă au performanțe mai bune decât copiii în ceea ce privește sarcinile de analiză verbală și folosirea sofisticată a limbii.

O presupunere foarte des întâlnită este aceea conform căreia copiii învață mult mai repede o a doua limbă. Ceea ce nu se ia de obicei în calcul de către necunoscători este diferența enormă la nivel de complexitate a limbii pentru fiecare vârstă.

Stăpânirea unei a doua limbi de către copii pare superioară pentru că structurile și vocabularul de care aceștia au nevoie pentru o comunicare adecvată sunt cu mult mai simple decât cele necesare pentru adulți. Mai mult, copiii de 6 ani nu au început încă să aibă o dezvoltare cognitivă completă a primei lor limbi.

Copiii mici pot fi depășiți de subiecți mai în vârstă pe sarcini similare în a doua limbă, datorită maturității cognitive a celor din urma și a cunoștințelor sau experiențelor de viață ce se transferă din stăpânirea primei limbi.

Totuși, există o perioadă critică pentru învățarea unei limbi străine, ce începe la aproximativ 6 ani și se sfârșește la 12 ani: copiii se descurcă mult mai bine decât adulții atunci când vine vorba de pronunție și performanțe orale, care sunt atribuite plasticității musculare și cerebrale, atribute ce se diminuează natural odată cu vârsta.

Controlul neuromuscular

Din perspectiva neurologică, sunetele produse de fiecare vorbitor sunt influențate masiv de coordonarea neuromusculara a regiunii orale. Deoarece copiii (în special între 1 și 6 ani) nu au achiziționat încă tipare stabile de articulare, rostirea oricărui sunet sau cuvânt este mult mai ușoară pentru ei, comparativ cu adulții.

Plasticitatea creierului

Se argumentează că lateralizarea funcțiilor creierului și pierderea plasticității neurale înainte de pubertate – în jurul vârstei de 12 ani – marchează sfârșitul primei dezvoltări lingvistice (cu excepția vocabularului). Deși există încă dezbateri asupra acestui aspect, s-a propus ca lipsa plasticității în creier îngreunează achiziția de noi limbi, deoarece după această perioadă capacitatea de procesare a limbii nu poate crește, iar limba 1 și limba 2 vor fi gestionate în regiuni diferite ale creierului , iar nivelurile ridicate de mielinizare devin factori inhibatori.

Alte păreri propun ca argument ideea că dimensiunea palatului moale în timpul copilăriei timpurii, puterea memoriei receptive pentru cuvinte noi în limba 1 între vârstele 2 și 9 ani și sensibilitatea copiiilor către sunete noi (ex. recunoastearea diferenței între r în engleză, franceză sau arabă) îi fac pe copii mai buni la a învăța limbi străine.

Totuși, până la acest moment, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost testată sau demonstrată științific, ele rămânând așadar la stadiul de simple ipoteze.